copilul

Încredinţarea sau plasamentul copilului unei persoane, familii, serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat

Mãsura încredinţãrii copilului unei persoane, familii, serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat poate fi dispusã fie de cãtre instanţa judecãtoreascã, fie de cãtre Comisia pentru protecţia copilului.

Prin legea nr. 47/1993 a fost introdusã o nouã sancţiune specificã dreptului familiei, care decurge din neexercitarea corespunzãtoare a ocrotirii pãrinteşti de cãtre pãrinţii fireşti : declararea judecãtoreascã a abandonului de copii.

Acest act normativ a consacrat in limbajul juridic o nouã noţiune, aceea de copil declarat abandonat, care are un înţeles diferit de noţiunea de copil abandonat. Dacã prima noţiune apare ca o consecinţã a unei hotãrâri judecãtoreşti de sancţionare a pãrinţilor fireşti ai unui copil, de cele mai multe ori instituţionalizat, cea de-a doua noţiune reflectã o situaţie de fapt, aceea a unui copil a cãrui filiaţie, faţã de mamã şi faţã de tatã, nu se poate stabili din cauza faptului cã acesta  a fost pãrãsit de pãrinţii lui în împrejurãri care nu permit aflarea identitãţii acestora. Dacã un copil abandonat pe cale judecãtoreascã  are cel puţin un pãrinte firesc, copilul abandonat nu are pãrinţi, el fiind înregistrat, la primãria în a cãrei razã a fost gãsit, ca nãscut din pãrinţi necunoscuţi. Astfel, declararea judecãtoreascã  a abandonului unui copil sancţioneazã dezinteresul pãrinţilor fireşti ai acestuia pe o perioadã de cel puţin 6 luni, pe când abandonul de familie constã în nerespectarea obligaţiilor faţã de copil de cãtre persoana în grija cãruia se aflã acesta.

În art. 1 alin. 1 din Legea nr. 47/1993 sunt enumeraţi copiii care pot fi declaraţi abandonaţi pe cale judecãtoreascã, printre care şi copilul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socialã sau medicalã, de stat sau private. Prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 26/1997 cu privire la protecţia copilului aflat în dificultate, instituţiile de ocrotire socialã sau medicalã de stat – orfelinatele, casele de copii preşcolari, casele de copii şcolari – au fost preluate de serviciul public specializat din cadrul Consiliului  Judeţean, devenind centre de plasament şi centre de primire a minorilor. Astfel în prezent, în urma modificãrilor legislative în materia organizãrii activitãţilor de protecţie a copilului, pot fi declaraţi abandonaţi copiii aflaţi în îngrijirea serviciului public specializat sau a unui organism privat autorizat.

Potrivit dispoziţiilor art.7 din Legea nr.47/1993, instanta judecãtoreascã, declarând abandonul, delegã, dupã caz, instituţia de ocrotire sau persoana în grija cãreia se gãseşte copilul cu exerciţiul drepturilor pãrinteşti . Având în vedere şi dispoziţiile art. 7, alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, care prevede cã, în cazul unui copil declarat abandonat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, consimţãmântul pãrinţilor fireşti la adopţie nu mai este necesar, fiind necesar doar consimţãmântul instituţiei de ocrotire sau al persoanei cãreia i s-a delegat exerciţiul drepturilor pãrinteşti.

Protecţia copilului aflat în dificultate

Protecţia copilului aflat în dificultate este reglementatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/1997, aprobatã prin legea nr. 108/1998. Acest act normativ cuprinde dispoziţiile referitoare la organismele competente  în relizarea protecţiei copiilor aflaţi în dificultate şi la mãsurile de protecţie ale acestei categorii de copii.

Prin “copil aflat în dificultate” se înţelege, potrivit art. 1, alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/1997, acel copil ale cãrui dezvoltare, securitate sau integritate fizica ori moralã sunt periclitate.

Organele prin intermediul cãrora se realizeazã protecţia copilului aflat în dificultate sunt:

  • Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei;
  • Comisia pentru protecţia copilului;
  • Serviciul public specializat pentru protecţia copilului.

Art. 7, alin. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/1997 enumerã mãsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate:

–        încredinţarea copilului unei persoane, unei familii sau a unui organism privat autorizat;

–        încredinţarea copilului în vederea adopţiei;

–        încredinţarea provizorie a copilului cãtre serviciul public specializat;

–        plasamentul copilului la o persoanã sau la o familie;

–        plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;

–        plasamentul copilului în regim de urgenţã;

–        plasamentul copilului într-o familie asistatã.

Prin consacrarea mãsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate, intenţia legiuitorului este aceea ca minorul sã petreacã, în centrul de plasament, o perioadã de timp cât mai scurtã, pânã la gãsirea unei persoane sau a unei familii corespunzatoare, care sã-i poatã oferi acestuia, dacã nu o famile, prin intermediul instituţiei adopţiei, mãcar un mediu cât mai apropiat de cel familial.

De asemenea, în alegerea uneia dintre mãsurile de ocrotire, Comisia pentru protecţia copilului urmeazã sã ţinã seama de necesitatea unei continuitãţi raţionale în educarea minorului, precum şi de originea sa etnicã, religioasã, culturalã sau ligvisticã.

Filipescu, I. P., Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate, Editura All Beck, Bucureşti, 1998.

Smith, C. R., Adopţia şi plasamentul familial, Editura Alternative, Bucureşti, 1993.

PROBLEMATICA ASISTENŢEI PERSOANELOR CU HANDICAP/ CERINŢE SPECIALE

TULBURĂRILE DE COMUNICARE ŞI RELAŢIONARE. AUTISMUL

Experienţa practicã a identificat o categorie aparte de copii care prezintã dificultãţi de comunicare şi relaţionare cu cei din jur, asociate sau nu cu deficienţe de intelect, având relevanţã în desfãşurarea normalã a activitãţilor educative şi de socializare a acestor copii, mai ales în primii ani de viaţã. Termenul de autism infantil precoce a fost lansat de Leo Kanner în 1943 şi definit de A.S. Reber ca un sindrom patologic, apãrut în copilãrie, caracterizat printr-o stare de înstrãinare/retragere, o lipsã de rãspuns social şi/sau interes faţã de cei din jur, dificultãţi de comunicare sau de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un ataşament normal şi existenţa unor cãi bizare de a rãspunde la stimulii din mediul înconjurãtor.

Cauzele care determinã apariţia acestor tulburãri nu sunt clar precizate, dar se presupune cã poate exista fie o predispoziţie ereditarã, fie un complex de factori care determinã o serie de afecţiuni la nivelul creierului. Se presupune şi existenţa unui determinism de naturã psihogenã, mai ales la copii lipsiţi de confortul afectiv în primii ani de viaţã, ca o reacţie la atitudinea şi comportamentul pãrinţilor faţã de nevoile lor.

Cercetãrile efectuate nu permit o departajare clarã între originea organicã şi cea psihogenã a autismului, ambele fiind valabile datoritã imposibilitãţii de diferenţiere în perioada primilor ani de viaţã între componenta somaticã şi cea psihicã. Cert este cã, pentru o bunã dezvoltare a funcţiilor cognitive şi a capacitãţii de relaţionare cu cei din jur, copilul trebuie sã fie stimulat şi sã exerseze o diversitate de experienţe senzorio-afective cu adultul, şi în special cu mama.

Din punct de vedere clinic se pot desprinde urmãtoarele caracteristici ale copilului autist:

–        deficienţe în vorbire, vorbire întârziatã, stereotipii verbale, ecolalie, repetarea unor vocale sau consoane în pronuntarea unui cuvânt, utilizarea frecventã a substantivelor, numelor proprii, imperativelor şi evitarea folosirii pronumelor sau utilizarea inversiunii pronominale din cauza confuziei dintre EU şi non-EU;

–        întârziere în dezvoltarea psihicã, rigiditate în gândire şi acţiune;

–        coeficientul de inteligenţã la limitã sau uşor sub medie (dificultate în apreciere datoratã dezinteresului la examenul psihologic şi contactului scazut cu cei din jur), evidenţierea unor “insule de inteligenţã” la executarea unor sarcini sau activitãţi, incapacitate de generalizare a cunoştinţelor învãţate, dificultate în perceperea secvenţialitãţii, dificultãţi specifice în rezolvarea de probleme;

–        rezistenţa patologicã la schimbare, exprimarea puternicã şi susţinutã a unor manierisme (ca moduri de comportare), rezistenţa la învãţare, ataşament anormal faţã de unele obiecte.

În concluzie, se poate spune cã problematica autismului se referã la dificultatea copilului de a comunica şi de a parcurge în mod firesc amplul proces de socializare. În acest sens, H. Hartman afirma cã principala dificultate a copilului cu autism constã în a reacţiona corespunzator faţã de persoanele şi obiectele din jur, respectiv de a-şi pune în concordanţã dorinţele sale cu situaţia de moment. De asemenea, la autisti alterneazã comportamentele tandre cu cele agresive sau autoagresive, cu treceri bruşte de la o stare la alta, de regulã neadecvate. Datã fiind imposibilitatea de a anticipa reacţiile şi comportamentul unui copil autist, intervenţia psihopedagogicã de recuperare, educare şi instruire devine foarte dificilã, iar alcãtuirea prognosticului evoluţiei sale este dependentã de contextul relaţional şi de disponibilitatea terapeutului în identificarea unor alternative de comunicare cu copilul autist (dintre cele mai neobişnuite, de exemplu folosirea calculatorului, a unor sunete aparent lipsite de sens, a unor asocieri cromatice aparent bizare, a unor mişcãri aparent lipsite de semnificaţie etc., care reuşesc sã spargã barierele impuse de specificul lumii interioare a autistului), altele decât modalitãţile obişnuite pe care le utilizãm în relaţiile cu copiii normali.

Arcan, P. ; Ciumãgeanu, D., Copilul deficient mintal, Editura Facla, Timişoara, 1980

Zazzo, R., Debilitãţi mintale, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti, 1979.

STUDIU DE CAZ

-PROTECŢIA COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE-

1. Care este problema?

În urma sesizãrii fãcute de asistentul maternal, Roman Carmen, am luat la cunoştinţã cã Sandu George, aflat in grija acesteia, prezintã anumite probleme de sanatate. Doamna Roman afirma ca baietelul in varsta de 4 ani nu a inceput inca sa vorbeasca, este foarte agitat si se comporta ciudat fata de oamenii straini, iar locomotia se realizeaza doar in varful picioarelor.

Sandu George a fost incredintat centrului de plasament din judetul Vaslui in urma declaratiei de abandon a instantei judecatoresti insotita de decaderea din drepturile parintesti a mamei acestuia, tatal fiind necunoscut. Doamna Roman Carmen a depus o cerere prin care dorea sa-l ia in plasament si sa fie angajata ca asistent maternal. Din acel moment copilul beneficiazã de mãsurã de protectie –plasament la asistent maternal profesionist prin hotararea 1482/2006, emisa de Comisia pentru Protectia Copilului Vaslui.

M-am deplasat, astfel, la domiciliul asistentului maternal pentru a verifica daca problemele nu sunt cumva cauzate de conditiile si tratamentul de care beneficiaza copilul din partea familiei-substitut. În urma investigatiei am ajuns la concluzia ca, desi este o familie monoparentala (matriarhala), copilul are parte de toata ingrijirea, afectiunea si educatia necesara pentru a se dezvolta normal.

2. Care sunt cauzele?

Cea de-a doua varianta presupune o cauza medicala, patogena, deoarece George provine dintr-o familie precara si este foarte posibil ca diferite actiuni ale mamei din timpul sarcinii sa-i fi periclitat sanatatea si dezvoltarea anumitor organe. Mai mult de atat, abandonarea lui in spital imediat dupa nastere la privat de afectiunea, hrana si grija materna, elemente vitale in viata unui copil care-l ajuta sa realizeze un atasament si sa dobandeasca incredere.

Am colaborat, astfel, cu o echipa de medici ai Spitalului Judeatean Vaslui pentru  ca Sandu George sa poata fi examinat si diagnosticat.

Depistarea si diagnosticul a cuprins patru coordonate principale :

v  examinarea medicala;

v  examinarea neurologica

a)              reflexele si miscarile involuntare;

b)      tonusul muscular;

c)       ortostatismul;

d)      mersul;

v  examinarea psihologica;

a)    teste de eficienţã pentru :

–       psihomotricitate şi abilitate manualã;

–       investigarea activitajii psihice (percepjie, imaginaţie, atenţie, memorie,
gandire, limbaj, afectivitate etc.).

v  stabilirea nivelului intelectual;

v  identificarea componentelor neuropsihice si socioeducationale apte sa sustina
procesele recuperatorii si compensatorii.

Pe baza informaţiilor desprinse din aceasta examinare complexa s-a elaborat un prognostic pe termen scurt privind evoluţia imediatã a copilului, Sandu George fiind incadrat intr-o categorie de persoane cu gradul de handicap grav prevazut de Criteriile de incadrare a copiilor intr-un grad de handicap, aprobat prin Ordinul comun nr. 725/12709/2002.

Certificatul medical, eliberat de Policlinica Vaslui, arata ca Sandu George are diagnosticul de : “autism infantil; deficienta mintala severa” .

3. Care sunt obiectivele?

În acest caz obiectivele mele, ca asistent social, sunt :

  • sa intocmesc impreuna cu echipa de medici un plan de recuperare, compensare, educare si integrare a copilului deficient care sa prevada:
    • protectia copilului exercitata de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui;
    • beneficierea de sustinere afectiva si supraveghiere permanenta din partea familiei-substitutive.
    • Inscrierea  la cursurile speciale ale Centrului Scolar pentru Educatie Incluziva “Constantin Pufan” Vaslui care va avea drept obiective asimilarea de catre copil a continuturilor didactice si socializarea acestuia;
    • Monitorizarea si evaluarea continua a copilului din punct de vedere medical si administrarea corecta a tratamentului medicamentos;
    • Parcurgerea unui program terapeutic de recuperare a functiilor psihice in cadrul Centrului Scolar pentru Educatie Incluziva “Constantin Pufan” Vaslui, pentru stimularea dezvoltarii psihice generale  si dezvoltarea planului comunicarii si limbajului prin terapii specifice;
    • Parcurgerea unui program special de terapie ABBA pentru copiii autisti cu un personal specializat in cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap Vaslui  cu scopun de a diminua crizele de afect si de a-l aduce cat mai mult la normalitate.

Asistentul  maternal are, de asemenea, urmatoarele obiective:

  • Sa-i ofere copilului  atentie, ingrijire si afectiune maxima pentru a-l face sa se simta protejat si increzator;
  • Sa amenajeze in asa fel camera de joaca/ lucru a copilului, incat acestuia sa-i fie cat mai usor si placut sa intreprinda actiunile si ca nimic sa nu constituie un pericol pentru acesta;
  • Sa aiba grija ca tratamentul medicamentos prescris sa fie intocmai respectat;
  • Sa parcurga un curs special de instruire pentru parintii cu copii autisti pentru a afla atat despre boala cat si despre ingrijirea necesara copiilor care sufera de ea;
  • Sa continue in fiecare zi, acasa, activitatile pe care copilul le-a desfasurat la Centru si sa le repete in mod consecvent pentru a fi retinute.
  • Sa intocmeasca un jurnal in care sa fie consemnate toate schimbarile petrecute in urma terapiilor de recuperare.

4. Care este calea de interventie?

In primul rand voi colabora in continuare cu echipa de medici ai Spitalului Judetean Vaslui si totodata si cu noua echipa de la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Sfanta Maria Iasi, sectia psihiatrie pediatrica, unde Sandu George a fost inscris pentru o mai buna evaluare si monitorizare a cazului.

Ma voi deplasa periodic la centrele speciale de terapie si educatie pentru a ma asigura ca beneficiarul are parte de tratamentul corect si personal specializat. De asemenea  voi incerca stabilirea unei colaborari cat mai eficiente intre gradinita si familia-substitut cu scopul de a imprima un sens convergent actiunii tuturor factorilor educativi. Aceasta colaborare va fi coordonata in principal de institutie intrucat dispune de cadre pregatite si competente pentru indrumarea familiei spre realizarea unor actiuni educative care sa fie in concordanta cu idealul edicativ. Astfel colaborarea se va realiza sub diferite forme: de la convorbirile cu parintii, invitarea acestora la diferite expozitii sau activitati realizate de copil, pana la vizitele cadrelor in familia copilului.

In final, imi voi asuma rolul de avocat al minorului si impreuna cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui, respectiv Consiliul Judetean Vaslui, ma voi asigura ca Sandu George va beneficia intotdeauna de consultatie si tratament medicamentos gratuit, inclusiv tratamentul special pentru copiii autisti importat din Germania si de asemenea

Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor  persoanelor cu handicap

  • indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap acordată persoanei care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr.148/2005, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 3-7 ani;

Copilul cu handicap grav beneficiază de:

  • alocaţie de stat în condiţiile şi în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%, acordată de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale;
  • buget personal complementar lunar, indiferent de venituri în cuantum de 91 lei;
  • indemnizaţie de însoţitor, în cuantum de 416 lei sau asistent personal.

Copilul cu handicap grav beneficiază de:

  • gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II -a, cu autobuzele sau cu navele de transport fluvial, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele, în limita a 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic;
  • gratuitate transport urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: